MIELUL LUI DUMNEZEU

„Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul Domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.” (Apocalipsa 17:14)

Numele unei persoane este foarte important. Numele îl identifică pe un om, în timp ajungând să-l definească. Ne sunt dragi propriile nume, tresăltăm când le auzim rostite, le apărăm când sunt disprețuite.

Astăzi, atunci când părinții dau nume odraslelor lor, prevalează fonetica: să sune bine. În Israel însă, de multe ori numele unei persoane avea o semnificație deosebită: Moise – scos; Solomon – din rădăcina cuvântului Shalom; Daniel – Dumnezeu este Judecătorul meu. La fel stau lucrurile și cu Isus din Nazaret. Lui Iosif îngerul i-a spus: „... și-i vei pune numele Isus”, de ce? : „pentru că El v-a mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. (Matei 1:21) Isus este traducerea cuvântului ebraic Iosua (Yeșua) care însemnează Dumnezeu mântuiește.

În Evanghelii Îl întâlnim pe Isus numit în multe feluri. Contemporanii îl strigau cel mai adesea ”Învățătorule”, probabil din pricina faptului că vreme de mai bine de 3 ani principala Lui ocupație a fost aceea de predicator. Cu privire la Sine, Isus s-a numit cel mai adesea ”Fiul omului”, expresia are rădăcini în revelația primită de profetul Daniel în Daniel 7:13 – 14. În timp a fost consacrat Numele „Domnul Isus Hristos”. Domnul exprimă divinitatea, Hristos (Mesia) lucrarea de mântuire; Isus este numele uman, care și el, cum am văzut, are legătură cu lucrarea de mântuire (salvare) a păcătoșilor.

Cum spuneam Domnul Isus are foarte multe nume în Sfânta Scriptură. Unul din numele cu semnificația cea mai profundă este „ Miel sau Mielul”. Biblia spune că, „Ioan (Botezătorul) a văzut pe Isus venind la el, și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeum care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29; 36) Evident, numele nu este dat la întâmplare, ci vorbește despre lucrarea de ispășire făcută de Fiul lui Dumnezeu la Golgota, acolo unde Domnul și-a vărsat sângele pentru iertarea noastră. Apostolul Petru spune: „... nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul deșart de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană”. (1Petru 1:18-20)

În viața evreului evlavios mielul de jertfă era un lucru foarte prețios. Legea mozaică le cerea să-și amintească permanent de ieșirea părinților lor din robia egipteană și cum în noaptea în care au ieșit au fost izbăviți de îngerul morții prin sângele câte unui miel, sânge care a fost pus pe tocul ușilor unde locuiau. Mereu legea le amintea că în noaptea aceea, cu sângele mielului pascal, Domnul i-a ”cumpărat” pe evrei pentru Sine. (Exodul 12 - 14)

Mai apoi, Legea Domnului reglementa foarte precis practica jertfelor, care în principiu erau mijloace prin care sângele animalelor producea ispășire, iertare prin înlocuire (substituire), eliberare de păcat. La Cortul Întâlnirii și mai apoi la Templul de la Ierusalim era o întreagă industrie legată de jertfe. Se spune că la marile sărbători apa Pârâului Ghedron, pârâu care curgea pe lângă Ierusalim, era roșie de cantitate de sânge care se vărsa în el, căci sute de mii de oameni veneau la Templu să-și aducă jertfele, și în felul acesta să obțină iertarea lui Dumnezeu.

Iată că într-o zi, MINUNE, vine și Dumnezeu la Ierusalim să aducă o jertfă, și nu o jertfă de animale, ci să se jertfească pe Sine. De altfel toate jertfele de până atunci prefigurau, indicau spre această jertfă ultimă, unică, superioară și suficientă:

„Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce curățarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui Viu! ... la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa” (Evrei 9:11-14; 26b)

ÎNTREBARE: Cunoști istoria patimilor lui Isus? ... Întelegi semnificația suferințelor Domnului? ... A murit Hristos și pentru tine? ... Te bucuri de iertarea lui Dumnezeu? ...

Numele „Miel” sau „Mielul” este de departe cel mai des întâlnit în cartea Apocalipsa (34 de ori).

Exemplu: Apocalipsa 5:6, „Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii, și între bătrâni, am văzut șezând în picioare un Miel, Părea junghiat, și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul” /// Apocalipsa 6:12, „Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată ca s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, ... ” /// Apocalipsa 14:1. „Apoi m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului; și împreună cu El, stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scrise pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său”.

Este un lucru uimitor că în profețiile care vorbesc despre judecata lumii, Domnul să fie identificat cu un Miel și nu cu un Leu, de pildă! De ce? ...

Probabil că în felul acesta cerul dorește să ne conștientizeze cu privire la modul în care și-a câștigat Domnul Isus dreptul de a judeca lumea. Datorită faptului că a murit pentru iertarea omului, are și dreptul moral să-i ceară socoteală acestuia.

Filipeni 2, cu 7- 10, spune: „ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. ” /// Evrei 2, cu 9, spune: „Dar pe Acela care a fost făcut "pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Il vedem "încununat cu slavă și cu cinste" din pricina morții pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.” /// Apocalipsa 5, cu 9 - 10, spune: „Și cântau o cântare nouă și ziceau: "Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ!"

Pe vremea prezenței fizice a Domnului Isus printre noi au fost destui care s-au poticnit cu privire la identitatea Lui, dovadă că l-au condamnat la moarte. De-a lungul timpului, până astăzi, mulți sau purtat ca vrășmași ai Crucii, chiar creștini sau dovedit a nu înțelege pe deplin semnificația jertfei lui Hristos. În zile din urmă forțe diabolice se vor aduna pentru a-l birui pe Mielul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 16:12 – 16)

Satana, Balaurul cel vechi, îi va aduna toți supușii (... ) într-o ultimă încercare de al învinge pe Domnul Isus, însă nu vor reuși. Cartea Apocalipsa, mai întâi și mai presus de orice, proclamă biruința Domnului asupra răului.

Apocalipsa, la 17, cu 13 și 14, spune: „Toți au același gând, și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul Domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui”. Aleluia!

În Ziua când se va arăta Domnul Isus în toată gloria; balaurul (Satan), fiara (probabil Imperiul roman) și liderul mondial (Antihrist), împreună cu toți liderii lumii, se vor uni la Armaghedon într-o ultimă încercare de a-L înfrânge pe Mielul lui Dumnezeu.

Cea din urmă ispravă a Trioului deminic va fi să se războiască împotriva Mielului. Apocalipsa ne spune că Mielul îi va birui”. Și ne spune și de ce? „Pentru că El este Domnul Domnilor și Împăratul împăraților”. În Apocalipsa 16, la 22 este prezentată biruința Mielului. Cu adevărat, toate zvârcolirile balaurului, de la Golgota încoace, sunt zvârcolirile unui vrăjmaș biruit.

Mielul iese victorios în lupta cosmică și universală cu răul. . . Și cei care sunt cu El deasemeni...

Un lucru te șochează studiind profețiile apocalipsei. Toate aceste evenimente grozave vin peste omenire la comanda Mielului. Cei care am fost învățați despre dragostea lui Dumnezeu s-ar putea să fim șocați studiind profețiile apocalipsei. Cum, Mielul lui Dumnezeu să procedeze în felul acesta? Uităm însă adesea că Isus este nu numai Mântuitor ci și Judecător, iar textele biblice sunt nenumărate în a ne preciza, în a ne avertiza, în privința acestui adevăr dumnezeiesc. (Exemple: Matei 3:11-12; Ioan 5:22; Faptele Apostolilor 17:31)

Deci, suflete, ești cu Mielul lui Dumnezeu? ... Dacă nu, cu cine? ...